Sub aspect astrologic, Luna reprezinta depozitul subconstient al memoriei personale, de care devenim constienti prin emotii si sentimente. Luna guvereaza sufletul emotional. Lilith este in legatura cu fenomenele instinctuale ascunse, ea fiind un vehicul de transmitere pentru revelare/trezire intr-un mod impersonal. Luna personalizeaza, Lilith depersonalizeaza. Luna poate fi corelata cu activitatea exoterica a subconstientului, care invadeaza constientul prin memoria personala si reactiile emotionale instinctive, in timp de Lilith pare a actiona la un nivel ezoteric. Acolo unde exista Lilith, exista fascinatie. Ea depersonalizeaza. In timp ce Luna descrie nevoile emotionale ale sinelui, Lilith descrie nevoile impersonale ale sinelui social-colectiv. Casa in care se gaseste arata domeniul de viata unde nativul trebuie sa-si depaseasca asteptarile naive sau copilaresti. Acolo unde se gaseste, exista ceva ascuns (umbra) in personalitate, acolo se gasesc lucrurile despre care nu suntem nici noi insine siguri. In casa in care se gaseste, suntem fortati sa ne depasim dependentele emotionale.

Prin pozitia in semn si casa in harta natala, Lilith indica unde, prin ce si prin cine se manifesta obiectivitatea emotionala sau lipsa acesteia. Intr-adevar influenta acesteia este de natura blocanta, frustranta, insa acest lucru este valabil numai cand motivatia personala este grosiera si egoista. Insa tot Lilith are un efect incredibil la nivel intelectual sau vocational cand opereaza pe nivelul cel mai inalt si impersonal, fiind un adevarat stimul mental, mai ales cand se gaseste in aspect cu Saturn sau Uranus. Un flux de energie intelectuala, creativa sau estetica este eliberat atunci cand motivatia semnului unde se gaseste Lilith este activata in conformitate cu o abordare realista si impersonala. Pentru fiinta obiectiva din punct de vedere emotional, detasata, Lilith este o adevarata binecuvantare in ceea ce priveste eliberarea talentului personal aflat in corelare cu casa in care se gaseste si in maniera specifica semnului. Lilith, ale carei actiuni sunt chiar opuse celor ale Lunii, nefiind reflectiva (nu reflecta lumina) si actionand pe un plan evident psihologic, pare a avea de-a face cu orientarea sociala a nativului, vocatia, interesele sale universale, subiecte de mare obiectivitate. Si Luna si Lilith actioneaza la nivel instinctual, insa Lilith este mult mai „apasata”, o face mai cu forta.

Odata eliberata, Lilith are tendinta de a fi extrema (dar nu ca Pluto), atat in efectele pozitive, cat si in cele negative. Nu exita jumatati de masura. Ea ridica valul care separa lumea cunoscuta de cea necunoscuta, interioara, si pune nativul sa priveasca realitatea de pe nivelul sau personal. Cand fricile lui Lilith sunt revelate si acceptate, pozitia ei in harta devine cheia de bolta a unei inalte intelegeri spirituale, deschizand cutia Pandorei pentru creativitatatea nativului. Singura modalitate de integrare a lui Lilith este aceea a depersonalizarii, ceea ce activeaza resorturile ei de elevare. Cat timp ne va lipsi detasarea necesara, Lilith va actiona pe nivelul grosier, aducand blocaje, frustrari si frica si ne va forta sa negam domeniul reprezentat de casa in care se gaseste. Lilith arata domeniul in care trebuie sa acceptam sau chiar sa demonstram responsabilitatea noastra in actiuni sau reactii pentru a atinge maturarea. La fel ca si Saturn, Lilith nu manifesta mila pentru slabiciunile noastre; la fel ca si Saturn, Lilith isi indreapta atentia catre disciplinarea nativului. Lilith are o mare afinitate cu Saturn; amandoi reprezinta circumstante disciplinante care forteaza la atitudini realiste, Lilith pe plan emotional, si Saturn pe plan material. La fel ca si Uranus, Lilith elibereaza si completeaza procesul individuatiei, insa numai cand se atinge nivelul necesar de detasare.

Lilith arata segmentul de viata unde individul este fortat sa aduca la lumina continuturi inconstiente, sa reveleze si sa-si accepte partea intunecata, irationala, materializata in partea dreapta a emisferei cerebrale. Din moment ce societatea insista pe gandirea logica asociata emisferei stangi a creierului, specializata pe concepte, emisfera dreapta are atasate multe conotatii negative si este asociata, in mod traditional, partii noastre irationale, intunecate. Segmentul din harta unde se gaseste Lilith reprezinta o adanca preocupare pt nativ, care se focalizeaza excesiv pe acel domeniu de viata si unde resimte, uneori, o greutate de nesuportat, desi exact in acel sector el are un talent major sau abilitati deosebite. Daca exista un aspect disonant la Lilith, nativul se vede pus in situatia de a actiona ilogic in relatie cu planeta aspectata. O mai atenta examinare va arata ca nativul isi reprima dorintele si motivatiile iar acestea ies la suprafata in asa fel incat nu mai pot fi evitate. Tranzitele lui Lilith tintesc catre demontarea rationalizarilor si pot clatina sau distruge sisteme de credinta construite pe ratiune. Acestea aduc adesea experientele durerii si ale pierderii. Ea are un rol important in pierderea sarcinilor, in avorturi, infertilitate, violenta, moarte, viol. Insa in contact cu Lilith putem avea si cele mai incredibile experiente initiatice, dar sa nu uitam ca acestea nu reprezinta evenimente relaxante si placute.

In harta unei femei, Lilith arata domeniul de viata in care femeia joaca un rol de putere. Lilith este puternica si ocupa o pozitie dominanta in harta femeilor puternice, dominatoare; pozitia ei arata unde zace puterea din femeia respectiva. Multe dintre aceste femei au relatii neconventionale. Intr-o harta natala Lilith este adesea asociata cu durerea si agonia care amintesc de mitul personajului: ea nu poate sa uite ca a fost pedepsita doar pentru ca a vrut sa ationeze liber si pe baza propriei vointe. Asta ne aduce in contact cu sentimente incontrolabile, dorinta de razbunare, laturi infricosatoare ale sexualitatii. Este ceea ce simte un copil care trebuie sa fie submisiv in fata parintilor si educatorilor sai, este ceea ce simte omul imobilizat de presiunea sociala.

In harta unei femei, intruparea ideala a lui Lilith o reprezinta femeia puternica, increzatoare in sine, care isi urmeaza instinctele in mod constient, care isi traieste perioada de menstruatie in mod constient, care detine controlul asupra fortei sale sexuale, care cunoaste si intelege ritmurile propriului corp. In trairea sexuala se poate impleti armonios cu partenerul si isi asuma un rol atat activ, cat si pasiv. Asocierea ei cu femei cu mentalitate prea traditionala sau barbati nesiguri duce la conflicte, de aceea trebuie sa-si gaseasca singura calea pentru a-si exprima plenar forta, atat in relatia de cuplu, cat si in relatia sa cu societatea.

In harta unui barbat Lilith arata tipul de femeie de care se teme cel mai mult si care il poate impinge cel mai mult dincolo de limitele sale, arata luptele pentru putere derulate in afara scenei si problemele nerezolvate pe care acesta le are cu femeile. Un Lilith proeminent in harta unui barbat va face ca acesta sa atraga femei puternice si frumoase. Atat pentru barbat, cat si pentru femeie, Lilith arata locul unde acestia au cele mai mari secrete si de asemenea tot Lilith arata ce mecanisme de aparare folosesc acestia pentru a-si ascunde ranile emotionale. Pentru barbat, o Luna Neagra armonioasa il va face pe acesta sa fie atras de si sa atraga femei puternice. A fi in preajma unor femei independente, sigure pe ele si puternice nu reprezinta o amenintare pentru el si poate sa se implice intr-o colaborare ca de la egal la egal cu partenera sa, sustinand si sprinjinindu-i acesteia initierea si trezirea adevaratei naturi interioare.

CASA in care se gaseste Lilith este locul in care nativul manifesta imaturitate si naivitate, avand asteptari care se opun bunei judecati si creaza distorsiune. Este locul in care o atitudine impersonala este de prima necesitate, locul in care trebuie sa invete sa depaseasca influentele controlante ale casei sau ale propriei naturi inferioare, unde este fortat de imprejutarile de viata sa se maturizeze emotional. Poate de aceea lui Lilith i-au fost asociate atatea influente negative, caci nu ne place sa lasam ursuletii de plus intr-un domeniu de viata sau altul pana nu ne arata Lilith (intr-un mod socant sau cel putin surprinzator) cat suntem de naivi, de fapt. Oriunde nativului ii lipseste capacitatea de a fi obiectiv despre sine, Luna Neagra va fi un factor erodant care il pune sa aplice principiile cele mai inalte, mentale si spirituale.

Pozitia ei in casa ne va arata locul unde individul se va intalni cu reflectiile propriului negativism, prin situatii sau persoane. La fel ca si Saturn, Lilith poate lovi si soca puternic nativul. Acolo unde Saturn disciplineaza intr-o noua ordine totala sau printr-o eradicare, ceea ce tine de viata concreta si de organizarea acesteia, Lilith o face asupra dorintelor noastre. Saturn actioneaza absolut, Lilith o face extrem. Totusi pentru nativul constient, trezit si decis sa-si primeasca mesajul, Lilith este o colosala sursa de inspiratie. Efectele ei negative se fac resimtite acolo unde traim aspectele grosiere. Daca Lilith este angulara sau proeminenta intr-o harta, ea da un aer fascinant individului, cumva asemanator efectului neptunian.

Personalitatile de tip Lilith au un acces direct la intuitia lor si sunt bine echipate cu excelente abilitati de seductie si manipulare, dar in acelasi timp au un acut simt al corectitudinii si cunosc instinctiv ceea ce este potrivit si ce nu. De cele mai multe ori sunt persoane foarte charismatice.

Luna Neagra reprezinta o parte a unui proces care ne transporta din moarte catre renastere, proces transformativ care reprezinta accesul la o sursa de putere si regenerare. In religiile lor de mistere, prin ritualurile lor initiatice, oamenii din vechime se conectau la aceasta sursa care afirma viata prin procesele succesive de nastere, crestere, moarte si regenerare. Omul din vechime era parte integranta a unui proces inteles si acceptat in ciclicitatea sa, spre deosebire de omul zilelor noastre, indepartat de sursa de cunoastere pe care o reprezinta traditiile misterioase ale Zeitei. Suntem depozitari ai unei intelepciuni ancestrale de care nu mai stim sa facem uz caci am fost programati prin educatie si mostenire culturala sa ne temem de necunoscut si de moarte, aceasta fiind inteleasa ca proces final si ireversibil. . Deoarece ne-am indepartat de cunoasterea organica a vietii si mortii, identificam in moarte o finalitate insurmontabila careia ne luptam totusi sa ii opunem rezistenta.

Omenirea insasi traverseaza o etapa asociata perioadei intunecate a Lunii si de aceea ne este mai necesar decat oricand sa intelegem principiul ciclicitatii, pentru a nu mai opune rezistenta in fata mortii ca etapa necesara in evolutie. Imaginea Zeitei incepe sa iasa la suprafata psihicului uman si sa fie valorificata prin intermediul preocuparilor tot mai evidente pentru dimensiunea inconstienta a universului psihic precum si pentru ideea mortii. Freud si Jung au adus puz bazele psihologiei care sondeaza adancimile umane spre intelegerea domeniului inconstientului iar cultura noastra abunda tot mai mult de informatii legate de moarte si de continuarea existentei dupa aceasta. Lumea zeilor si zeitelor a fost impinsa catre inconstient, ba chiar a devenit insusi inconstientul care priveste la noi prin intermediul imaginilor arhetipale. Intunecata Zeita, intrupata de imaginea lui Lilith, reprezinta finalul unui proces ciclic care a ajuns la maturare si se indreapta catre renastere. Procesul odata incheiat, fiinta se dezintegreaza si isi pierde forma apoi este distilata si imbibata intru o noua samanta care isi asteapta renasterea intr-un nou ciclu de existenta. Tot astfel putem si noi folosi beneficiile oricarei perioade intunecate din viata noastra, pentru a ne afunda in noi insine catre magicul depozit de cunoastere universala si a extrage de acolo sursa reinnoirii noastre. Trebuie sa invatam a accepta reintoarcerea la sursa prin experienta directa, care sa ne ajute sa percepem ciclicitatea vietii insesi dincolo de conceptele noastre mentale si de logica noastra sintetica. Este calea noastra catre comuniunea cu Universul. Intoarcerea acasa.

In culturile patriarhale, Lilith este cunoscuta ca un demon feminin cu aripi si cu parul amplu, care zboara in timpul noptii. Se spunea ca puterile ei sunt amplificate pe Luna in descrestere. Ca zeita a Lunii intunecate, Lilith este proiectia umbrei patriarhatului ca femeie seducatoare si ucigas de copii, intrupand frica barbatului de femeie ca fiind rea si intunecata.

„Zoharul” vorbeste despre creatie si despre urmatoarea origine a lui Lilith. Dumnezeu a faptuit doua lumini, Soarele si Luna, care straluceau cu o splendoare egala. La inceput Luna a dorit sa se uneasca cu Soarele si sa savureze aceeasi lumina cu el, dar cand a au aparut dispute intre cei doi divinitatea a intervenit si a luat partea Soarelui, punand Luna sa traiasca in umbra lui. Atunci se spune ca din moartea luminii Lunii s-a nascut Lilith.

Imaginea ei apare in mitologia sumeriana, babiloniana, asiriana, ebraica, araba. Legendele vorbesc despre ea ca fiind prima sotie a lui Adam in gradina Edenului, amanta unor spirite la Marea Rosie, sotia lui Samael sau chiar insasi consoarta lui Dumnezeu in kabalismul secolului XV.

Biografia mitica a lui Lilith incepe in Sumer, unde aceasta era servanta zeitei Innana. In templele zeitei, preotesele oficiau ritualuri sexuale de fertilitate si purificare, Lilith fiind cea care ghida si insotea in templu pe membrii comunitatii (barbati) care veneau pentru aceste ritualuri sacre. Intre 3000 si 2500 i.Ch.. cultura sumeriana incepe sa interfereze cu noul curent patriarhal, acesta ducand in timp la suprimarea ritualurilor sexuale sacre ale zeitei Innana. La fel ca si umbra care este proiectata cand este reprimata, puterea sexuala feminina a devenit temuta ca fiind demonica si, in timp, Lilith, cea care ajuta la oficierea sacralitatii sexuale din templul Innanei, a devenit intruparea a tot ceea ce era rau si periculos in legatura cu domeniul sexual. Ea a ajuns sa catalizeze cele mai adanci frici ale barbatului in legatura cu puterea sexuala feminina. Prin 2400 i.Ch., Lilith era deja conceptualizata sub forma unui Spirit al Aerului (aripile) care personifica dezastrele naturale (precum furtunile si vanturile) si care, sub forma unei frumoase fecioare, isi captura amantii. O placuta babiloniana din teracota o infatiseaza pe Lilith, in 2300 i.Ch., ca Femeie Pasare si Stapana Animalelor.

In jurul anului 2000 i.Ch. cosmologia sumeriana expune o o noua imagine a lui Lilith. In „Ghilgames si Infernul” aflam ca Innana avea o salcie (copacul sacru hulluppu) pe care a plantat-o in gradina sa dar caruia nu ii cresteau ramuri si frunze deoarece un sarpe isi facuse cuib la radacina sa, temuta pasare Anzu isi facuse cuib in coroana ei iar in mijloc locuia intunecata Lilith. Zeita planuia sa-si faca din lemnul copacului un tron si un pat. Plangand, Innana a cerut ajutorul lui Ghilgames; acesta a ucis sarpele, Lilith si-a sfaramat locuinta si a zburat in salbaticie, pasarea si puii ei s-au refugiat in munti iar Ghilgames a taiat copacul si l-a prezentat Innanei. Ca urmare a gestului sau, Ghilgames este rasplatit de Innana, lucru ce pare ciudat din perspectiva mai vechilor legende despre Lilith si Innana, care serveau acelasi scop. Din perspectiva patriarhala, Innana trebuie sa isi sacrifice virginitatea (ca simbol al renuntarii la libertate si autonomie) si, in gestul sau de a se supune noilor zei solari, trebuie sa ii permita lui Ghilgames sa distruga cheile simbolice ale puterii sale: pasarea, sarpele si copacul. Pasarea si sarpele personificau si unificau cerul (coroana) si pamantul (radacina), cunoasterea cu puterea sexuala, dar Innana trebuia sa renunte la aceste simboluri ale puterii si sa permita patriarhatului sa-i garanteze tronul si patul, noile simboluri care sa semnifice coparticiparea la guvernare. 

In secolele ce au urmat, culturile babiloniana, hittita si semitica, ce au urmat celei sumeriene, au continuat transmiterea si transformarea miturilor despre Lilith, careia i-a fost construita in timp imaginea unui demon feminin lasciv, irezistibil, insatiabil, care seducea barbatii in timpul somnului impotriva vointei acestora si le producea emisii nocturne, care periclita sarcinile femeilor si ucidea nou-nascutii.

In traditia demonologica ebraica ea ocupa un rol central. In prima parte a mileniului I i.Ch., evreii au invadat Canaanul iar mai tarziu au mers in exil in Babilon, unde au asimilat mitologia si cutumele locale. In Canaan femeile se rugau Zeitei Fertilitatii, Anath, si le era permisa promiscuitatea prenuptiala. Israelitii nu puteau insa permite femeilor lor sa se inscrie acestor obiceiuri si sa-si permita libertatea sexuala, de aceea au identificat imediat in Lilith un spirit malefic si intunecat. Cea mai mare parte a legendelor evreiesti despre Lilith apare dupa exilul babilonian (586 i.Ch.); Lilith apare mentionata doar o singura data, in Vechiul Testament (Isaia 34:14). Exilul reprezenta o amenintare pt supravietuirea poporului evreu, de aceea aveau nevoie sa-si asigure si sa-si protejeze succesiunea, prin urmare era necesar sa se asigure de supunerea femeilor si de faptul ca acestea vor servi in primul rand interesele barbatilor, familiilor si ale societatii si nu ale lor personale. In exil era de asemenea esentiala continuitatea rasei si de aceea imaginea unei Lilith independente sexual ameninta acest deziderat.

In stabilirea genealogiei poporului, evreii trebuia sa aiba in vedere cele doua variante ale Genezei, prima din ele in care se arata ca universul s-a nascut din nasterea Cerului si a Pamantului (cele doua polaritati, Zeul si Zeita), femeia si barbatul fiind creati in acelasi timp. Versiunea mai tarzie a Genezei arata intai crearea barbatului si apoi pe cea a femeii, din trupul sau. Noua religie monoteista, care admitea existenta unui singur Dumnezeu, trebuia sa-si justifice dominarea asupra constiintei si inlaturarea cultului Zeitei. Prin urmare cultele feminine au fost suprimate, insa au continuat sa supravietuiasca in proiectiile distorsionate ale celor mai adanci frici ale barbatilor, legate de propria masculinitate, de continuitatea rasei, de propria potenta.

Scrierile evreiesti de dupa anul 70 d.Ch.. (deportarea evreilor in captivitate), cum ar fi Tamudul, Zoharul, Alfabetul lui Ben Sira, dezvolta aceeasi imagine a lui Lilith ca demon feminin al seductiei, mama de demoni si ucigatoare de copii.
Conform primei variante a Genezei (dupa cum se spune in „Alfabetul lui Ben Sira”, aprox. 1000 d.Ch.), Adam si Lilith au fost creati egali, din aceeasi tarana, si pusi in gradina Edenului pentru a da nume lucrurilor si de a le aduce, astfel, in manifestare. Deoarece Lilith insista asupra ideii de egalitate intre ei doi, cei doi nu reuseau sa ajunga la intelegere. Adam se considera superior lui Lilith si vroia pozitia de superioritate in timpul acuplarii (barbatul deasupra). Dupa un timp, vazand ca Adam nu va renunta la cerintele sale si ca nu o va accepta ca egala, Lilith a pronuntat numele secret al demiurgului, s-a ridicat in zbor si s-a facut nevazuta. Adam s-a plans lui Dumnezeu ca a fost parasit de femeia sa, iar Dumnezeu a trimis trei ingeri (Senoy, Sansenoy, Semangelof) pentru a o aduce inapoi pe Lilith. Au gasit-o pe malul Marii Rosii, un loc populat cu demoni, cu care Lilith intretinea acte sexuale. Aceasta a refuzat sa se intoarca, chiar si la amenintarea ca va fi fortata sa isi vada 100 de copii murind in fiecare zi. Ea a protestat si a spus ca fusese special creata sa ucida nou-nascuti (baietii pana in a opta zi de la nastere si fetele pana in a douazecea zi), totusi a jurat sa nu se atinga de copiii care vor purta o amuleta cu numele celor trei ingeri dar sa fie nevoita sa-si ucida propriii copii in locul acestora. Lilith nu s-a intors la Adam, preferand exilul intr-o pestera de pe malul Marii Rosii in locul unei vieti de subjugare alaturi de Adam si asumandu-si astfel o soarta impletita cu teribile suferinte.

Intre timp Dumnezeu faureste o noua fiinta din coasta lui Adam, pe Eva, care ii va fi acestuia supusa. Lilith va continua sa intrupeze, de la Adam incoace, imaginea femeii eliberate care paraseste barbatul autoritar, insa acesta nu o va ierta niciodata. Din versiunile ulterioare ale Genezei a fost inlaturat episodul cu Lilith ca prima sotie a lui Adam, ramanand o singura mentiune, cea din Isaia. Patriarhii Bibliei nu doreau sa dea lumii un model de sotie care a cerut drepturi egale cu barbatul si care l-a parasit pe acesta cand cererea i-a fost refuzata. In secolele care au urmat, imaginea lui Lilith a fost tot mai distorsionata ca imagine a raului, intunericului si a maleficului de natura feminina. Imaginea trebuia sa serveasca drept invatatura oricarei femei care ar fi incercat sa puna sub semnul intrebarii autoritatea masculina sau sa-si paraseasca barbatul. 

Legendele ulterioare spun ca Lilith este cea care, sub forma unui sarpe cu aripi si cap de femeie (mostenirea legendei cu copacul Innanei) a tentat-o pe Eva sa guste din fructul Arborelui Cunoasterii si sa-l initieze pe Adam in misteriosul rit sexual al sarpelui kundalini. Zoharul spune ca Lilith este cea care, sub forma unui sarpe, a convins-o pe Eva sa-l seduca pe Adam ca acesta sa intretina raporturi sexuale cu ea in timpul menstruatiei. Dupa izgonirea din Eden, Adam si-a pedepsit trupul si carnea si s-a autocondamnat la 131 de ani de celibat, insa Lilith a continuat sa-si indeplineasca razbunarea vizitandu-l noptile si producandu-i emisii nocturne, care au dus la nasterea de copii-demon. In acelasi timp, demoni barbati se acuplau si ei cu Lilith, din aceste acte luand nastere toate relele omenirii. Seducerea lui Adam de catre Lilith, impotriva vointei sale, a servit drept prototip mitic care sa valideze frica barbatilor de puterea sexuala a femeilor ca succubi. Timp de mii de ani acestea au vanat barbatii in timpul somnului si generatii dupa generatii de calugari celibatari au dormit cu crucifixul pe organele genitale, pentru a se proteja impotriva maleficei Lilith. De asemenea, ca personificare a fortei distructive, Lilith era o amenintare pentru femeile insarcinate, cauzand avorturi spontane si complicatii la nastere. Ca protectie acestia trebuia sa poarte amulete cu numele celor trei ingeri.

Traditia kabbalisica spune ca, in timpul exilului de la Marea Rosie, in Lilith a luat nastere o forta a furiei si a seductiei si ca aceasta s-a casatorit cu Samael, regele demonilor, dand nastere la fiinte malefice care au inceput sa distruga lumea. In secolul al XV-lea, Lilith apare ca insasi consoarta lui Dumnezeu; acest concubinaj va lua sfarsit odata cu venirea lui Mesia, care va restabili ordinea lumii si va aduce incetarea existentei lui Lilith. In secolul al XIX-lea Lilith a impanzit imaginatia oamenilor prin imaginea de „femme fatale”, frumoasa si seducatoare, care aduce fascinatie si teama barbatilor. Ea apare si in „Faust” al lui Goethe si este intruparea unei femei frumoase, cu parul lung si bogat.

In literatura mitica exista trei Lilith, imagini care reflecta faza de luna noua, luna plina si luna intunecata a triplei Zeite. Imaginea umilintei, a parasirii caminului, a dezolarii, urmate de furie si razbunare ca demon al seductiei si al pruncuciderilor, abunda in toata mitologia legata de numele ei. Ea exista in fiecare din noi, barbat sau femeie, si reprezinta sexualitatea feminina instinctuala. In istoria noastra de milenii, barbatul din noi o doreste si in acelasi timp se teme de ea. Este libera, salbatica, neretinuta in exprimarea sexualitatii sale iar asta aminteste de caracterul orgiastic al Marii Zeite. Capacitatile ei vitale de independenta si pasiune intimideaza dominanta masculina. La fel ca prima sotie a lui Adam, ea va lupta pentru o justa egalitate in toate situatiile de viata, fie ca este vorba de relatii, familie, grup de interese, loc de munca, si isi va sustine nevoia de libera exprimare chiar cu riscul de a fi supusa exilului. La fel ca si in cazul ei, nevoia femeii de a-si conserva identitatea si de a-si sustine credinta se plateste cu durerea exilului. Femeia care isi paraseste barbatul pentru a-si conserva si afirma independenta este si astazi marginalizata in societate. De cate ori are curajul de a spune nu si iese in afara tiparelor general acceptate in constiinta colectiva, temerile masculine legate de aceasta rebeliune sunt din nou aduse in prim-plan, amintind de mitul biblic al primei sotii a lui Adam. Fiind ea insasi, femeia-Lilith ameninta supravietuirea liniei patriarhale care vine de la Adam, insa barbatul nu va putea, totusi, niciodata sa anuleze frumusetea ei seducatoare, care aminteste de natura ei orgiastica primara ca Mare Zeita. Cand umbra feminina este puternica in constiinta unui barbat, acesta va fi irezistibil atras de tiparul feminin intunecat, desi in acelasi timp va fi infricosat de aceasta deoarece dorintele si forta ei sexuala reprezinta pentru el un atribut castrant. Mitul lui Lilith care il respinge si il paraseste pe Adam trezeste la viata frica barbatului de a fi parasit, de a-i fi refuzate prezenta si suportul ei emotional. Femei asemeni lui Lilith, care refuza sa se supuna barbatului si sa-i accepte dominarea, ii afecteaza acestuia insusi simtul supravietuirii.

Dintr-o alta perspectiva legata de misterele feminine, Lilith, care s-a aruncat in promiscuitate pe malul Marii Rosii (analogie cu sangele si culoarea acestuia) aminteste de sangele menstrual al zeitei. Menstruatia este sursa puterii feminine si in ritualurile tantrice aceastei perioada ii este conferita o importanta crescuta. Lilith este cea care a convins-o pe Eva sa-l seduca pe Adam in timpul menstruatiei si sa-l initieze in misterele gradinii Edenului. Deoarece actul sexual in timpul menstruatiei nu ducele la conceptie, el este poarta catre perceptii magice si extrasenzoriale. Kabbala spune ca Lilith este scara pe care ascensiunea duce la domeniile profetiei. In timpul patriarhatului, actul sexual in aceasta perioada a inceput sa fie evitat deoarece nu ducea la conceptie si exista teama de puterea feminina subtila, amplificata in aceasta perioada. De-a lungul mileniilor, imaginea lui Lilith a ajuns sa fie tot mai distorsionata si perimata, ducand la nasterea unei umbre puternice care, pervertita, alimenteaza in continuu razboiul dintre sexe. Imaginea seducatoarei care ucide copii este adanc intiparita in inconstientul colectiv. Cu cat este respins mai mult acest aspect si cu cat teama instinctuala de sexualitatea feminina este mai puternica, cu atat suntem mai predispusi sa experimentam sexualitatea ca un act violent si distructiv.

In unele traditii oculte sangele menstrual si sperma sunt substantele alchimice necesare regenerarii. Cand Luna disparea in fiecare luna, se spunea ca este la menstruatie. Cuvantul „sabbat” insemna, in sensul sau original, o zi de odihna, cand Zeita se afla la menstruatie. De asemenea zeita Hera se retragea in aceasta perioada. Femeia simte nevoia de a se retrage in aceasta perioada, de a sta cu sine insasi si de a comunica cu corpul ei. Este lesne de imaginat atmosfera de mister care plana asupra perioadelor cand, in preistorie, toate femeile dintr-o comunitate se retrageau si practicau diferite ritualuri in timpul perioadei intunecate a Lunii. Celebrarea Sabbaturilor a fost inceputul ritualurilor si religiei. In aceasta perioada femeia inca simte, instinctual, nevoia de a se retrage, de a fi cu ea insasi si cu lumea ei interioara. 

Din punct de vedere astrologic, putem vorbi despre trei Lilith, fiecare cu efemeride diferite, ceea ce face munca astrologului deloc usoara. Avem asteroidul Lilith, care se gaseste in centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter, avem controversata Luna Intunecata (Dark Moon Lilith) considerata a fi a doua Luna a Pamantului si despre vizibilitatea careia exista marturii in ultimele patru secole (fara insa a fi certe) si Luna Neagra (Black Moon Lilith), un punct geometric abstract in spatiu.

Asteroidul Lilith (#1181) orbiteaza in jurul Soarelui la fiecare 4 ani si reprezinta unul dintre asteroizii feminini corelati cu Marea Zeita. Ea reprezinta aspectele demonizate ale femininului, rezultat al indelungatei preceptii si a proiectiilor culturale ale femeii ca fiind periculoasa, nedemna de incredere, alunecoasa si intunecata. Pozitia acestui asteroid in harta noastra arata locul unde ne luptam impotriva cutumelor sociale care postuleaza cum trebuie exprimata femininitatea pentru a putea fi integrata. Sunt proiectii care ne definesc (cel putin din punct de vedere social), insa care nu ne subsumeaza in complexitatea si totalitatea noastra si care pot duce la perceperea noastra eronata de catre ceilalti. O Lilith proeminenta in harta natala poate fi un indiciu ca nativul nu se muleaza pe stereotipul social si poate trai un adevarat exil fata de comunitate (inclusiv la modul propriu, concret).

Despre Lilith-Luna Intunecata se spune ca este o a doua Luna orbitand in jurul Pamantului si ca poate fi uneori vizibila atunci cand se gaseste in opozitie cu Soarele sau cand tranziteaza prin fata discului solar. Desi existenta ei nu a fost categoric demonstrata si verificata, astronomii care afirma ca au vazut-o spun ca marimea ei reprezinta a patra parte din cea a Lunii si ca se gaseste la o distanta de trei ori mai mare. Are o perioada de orbitare in jurul Pamantului de 119 zile si tranziteaza un semn in aproximativ 10 zile. Se presupune ca a fost observata prima oara in 1618 si a revenit in atentie odata cu publicarea cartii lui Sepharial in 1918. Asemeni unui nor de praf/cenusa, Luna Intunecata absoarbe lumina, spre deosebire de Luna noastra care o refleta pe cea a Soarelui. In timp ce Luna reprezinta emotiile personale, subiective, Luna Intunecata reprezinta instinctul creativ primar, impersonal, care cauta identificarea dincolo de domeniul fizic sau emotional. Efectul ei este strict impersonal, iar cand expresia ei este centrata pe sine efectele sunt negative deoarece nu se subscriu scopului ei inalt si depersonalizant. Cand continuturile emotionale sunt directionate catre centrii superiori, ea intensifica expresia creativa, mentala, estetica si chiar spirituala. Pozitia ei in harta arata domeniul de viata unde trebuie sa ne maturizam dincolo de tiparele comportamentale induse de Luna si de conditionarile acestora pentru a fi capabili sa ne amintim si sa recuperam adevarata cale a spiritului nostru.

Cea mai subtila si stranie dintre cele trei Lilith, Luna Neagra, nu este un corp fizic ci un punct geometric abstract, la fel ca si Ascendentul sau Vertexul. Deoarece orbita Lunii in jurul Pamantului este eliptica (nu circulara), are doua puncte focare sau centri, unul fiind Pamantul si celalalt fiind Luna Neagra. Centrul de gravitate dintre Pamant si Luna se gaseste in interiorul Pamantului. Ca fiind parte a sistemului Pamant-Luna, Luna Neagra este un punct sau un vortex energetic intim legat de centrul Pamantului. In acest context, Lilith este ingemanata cu energia interioara (miezul) a Pamantului, adanca inima de foc care ne hraneste si ne sustine atat pe noi, cat si Terra insasi. Vitalitatea creativa a Soarelui da viata Pamantului si ii hraneste focul interior. 

Ca punct central al orbitei Lunii, Luna Neagra se afla in relationare cu sistemul Luna-Pamant si cu Soarele. Ca al doilea centru de referinta, ea da Pamantului un sens al ritmului, ducand dinamica relationarii dincolo de energiile personale ale duetului Luna-Venus, inspre dimensiuni mult mai subtile, motiv pentru care Luna Neagra are un impact deosebit asupra dinamicii relatiilor. Reprezentand totodata cea mai mare apropiere a Lunii de Soare, ea este si un punct de referinta in viata noastra personala care ne aduce in relatie cu inima incalzita de Soare a Pamantului (si a experientei noastre pe el), ca inteligenta emotionala hranita de intelepciunea instinctului legat de Pamant. Deoarece cultura noastra a pierdut (si chiar respins, caci Lilith a fost respinsa) aceasta intelepciune naturala, este mult mai dificil de regasit si de conectat la ea. Relatiile atinse de energia lui Lilith reprezinta adevarate initieri, intalniri de la suflet la suflet care deschid poarta unui miez mai adanc unde experienta personala si cea impersonala se topesc impreuna. A avea incredere in aceasta energie inseamna sa ne deschidem spre avea incredere in noi insine.

Lilith reprezinta unul din cele trei aspecte ale trinitatii feminine: Eva, simbolul sotiei, partener si companion al barbatului, Maria, arhetipul mamei, Lilith, femeia independenta si constienta de puterea ei. Separarea femeilor in categorii distincte pe baza principiului dualitatii (femeia sfanta si femeia usoara) inca se practica la scara macro, atat la nivel social cat si psihologic personal; ca urmare a acestei polarizari, femeia intunecata este obiectul dorintei barbatului, dar in acelasi timp ii si provoaca acestuia teama, motiv pentru care cauta sa o reprime, sa si-o supuna. Lilith reprezinta, de asemenea, imaginea vrajitoarei ca depozitar al cunoasterii feminine, ostracizata in Evul Mediu. Ea este cea care a fost arsa pe rug ca vrajitoare, care a suferit circumcizia si indepartarea clitorisului, care a fost acoperita de burka si ascunsa privirilor. Pe de alta parte, lumea occidentala moderna a scos femeia din natura ei intrinseca si a indepartat-o de instinctele ei; i-a adus cezariana ca metoda facila de a naste, privand-o de sansa de a fi in comuniune cu corpul ei si de a-si descoperi puterea interioara prin actul nasterii. De asemenea pilulele contraceptive, sub pretextul libertatii sexuale, priveaza femeia de contactul intim cu propriul corp, aruncat astfel in valtoarea efectelor mentale si hormonale pe care le au pilulele. Prima menstruatie a tinerei fete, adevarata etapa initiatica a carei sacralitate trece dincolo de simpla manifestare fiziologica, a ajuns sa fie privita ca un simplu aspect medical si igienic care priveaza viitoarea femeie de magia primului pas facut intr-un nou univers. Imaginea femeii emasculate de astazi este departe de a reprezenta un centru de putere, independentza si autodeterminare, caci indepartata fiind de instinctele sale naturale si de calitatea ei intrinsec lunara, femeia cauta a juca un rol care nu i se potriveste si care o priveaza de valorizarea adevaratei ei esente.

Luna, doamna noptii, ne priveste la fiecare lasare a intunericului invesmantata intr-o noua forma, fiecare aspect al ei oglindind un nou ciclu de existenta.

La inceputuri, oamenii erau conectati cu natura si intelegeau ciclurile de viata si de asemenea aspectul intunecat a Lunii, insa aceasta ancestrala cunoastere s-a dizolvat in cateva mii de ani si a dus la nasterea temerilor fata de tot ceea ce inseamna intuneric. Luna, cu fazele ei de crestere si descrestere, a reprezentat pt omul preistoric un simbol al nasterii, cresterii si mortii, al reinnoirii vietii in toate formele ei.

Ritmul lunar descrie succesiunea celor trei procese existentiale: creatie (luna noua), crestere (luna plina), moarte (cele 3 nopti fara luna, luna intunecata). Eliade spune ca probabil imaginea eternei nasteri si morti a Lunii a contribuit la cristalizarea intuitiilor legate de alternarea vietii si a mortii. Luna oglindeste fluctuatiile care au loc in corpul si in psihicul uman: creatie si distrugere, crestere si descrestere, nastere si moarte, lumina si intuneric, constient si inconstient. Societatea ne-a invatat, din nefericire, sa ne temem de energiile asociate descresterii: intunericul, moartea, inconstientul, de aceea ne-am pierdut cunoasterea unei parti esentiale a ciclurilor vietii, simbolizata de faza intunecata a Lunii. Scopul existentei etapei intunecate a oricarui ciclu este acela de servi drept tranzitie intre moartea a ceea ce este vechi si perimat si nasterea unei noi etape. Perioada intunecata este propice retragerii, vindecarii, planurilor de viitor, perioadelor cand viata se pregateste sa se nasca din nou. Intunericul precede lumina la fel precum gestatia precede nasterea iar somnul ajuta la reinnoire, este perioada germinativa, necesara regenerarii. Daca intelegem corect intunericul, il putem folosi corect ca scut protector pt a invata magia ritualurilor secrete personale, ceea ce ne va conduce la o viata mai implinita.

Din nefericire asociem intunericul cu negativitatea, cu raul, am fost invatati sa fim suspiciosi si tematori in legatura cu necunoscutul, caci etapa intunecata a Lunii cuprinde tot ceea ce nu poate fi vazut cu ochiul liber si nu poate fi inteles cu mintea rationala. Atitudinea societatii fata de oamenii de culoare, sexualitatea feminina, fata de ocult, de planul inconstient, de imbatranire si fata de moartea insasi sunt manifestari ale fricii fata de aceasta faza intunecata a Lunii.

Conditionati fiind de incapacitatea noastra de a vedea noaptea, experimentam intunericul ca fiind inspaimantator. Cand suntem nefericiti, spunem ca trecem printr-o perioada intunecata, asociind intunericul cu pierderea iubirii, frica de a fi abandonati, alienarea, esecul, boala, moartea. Intunericul ascunde amintirile noastre dureroase si rusinoase precum violul, incestul, violul, avortul, dependentele, le tine ascunse in inconstient. Deoarece perceptia noastra despre intuneric este umpluta cu imagini ale pierderii, durerii, suferintei, reactionam cu frica, panica, anxietate, confuzie, depresie si disperare de cate ori trecem printr-o perioada intunecata a vietii noastre. Cateodata ceea ce stiam in trecut nu mai exista, iar ceea ce urmeaza sa vina inca nu a aparut. Ne simtim capturati intr-un vid haotic si lipsit de forma, neacceptand faptul ca aceste perioade confuze si dureroase reprezinta un fapt natural in succesiunea ciclurilor de viata.





Pentru a intelege misterele perioadei intunecate a Lunii, trebuie sa intelegem relatia intima a Lunii cu Soarele, vazuta de pe Pamant. In lumea noastra, Soarele si Luna simbolizeaza principiul polaritatii. In fiecare noapte Luna reveleaza o noua fateta a relatiei acesteia cu Soarele; ea nu se schimba, ci doar lumina asteia o face in functie de relatia ei cu Soarele. Pentru ca, de fapt, lumina pe care o vedem la Luna provine de la Soare, putem spune ca intunericul este adevarata ei fata.

Pentru ca oamenii au vazut ca Luna poate arata in fiecare noapte o alta forma, culoare, pozitie, ea a devenit simbol al schimbarii si transformarii, capacitate care este intrinseca naturii feminine. Pentru ca Luna este stapana noptii, ea a devenit de asemenea asociata cu misterul si cu tot ceea ce inseamna ascuns, tainuit, cu invataturile secrete privitoare la sexualitate, divinatie, magie. Cel mai mare mister, acela al mortii si al nasterii, era continut in cel mai tainic aspect al Lunii, acela al etapei intunecate. Cele 3 nopti intunecate, fara Luna, corespund finalului vietii, in a 4-a noapte Luna renascand (catre o noua viata). La inceputuri, faza intunecata a Lunii simboliza divinatia, iluminarea, puterea vindecatoare. In timp, cand oamenii au incetat sa o mai aduleze, ea a devenit sinonima cu teroarea si raul; mai tarziu s-a crezut ca in acest timp Luna era inghitita de o putere demonica si ca atunci prindea putere magia neagra.

Omul primitiv credea ca mortii mergeau sau pe Luna, sau in imperiul subteran, la Mama Pamant. Astfel s-a nascut si credinta ca sarpele, care isi schimba pielea la fel cum isi schimba Luna aspectul (crescatoare, descrescatoare), intrupeaza misterele vietii si renasterii. Pentru ca traieste in gauri sub pamant, s-a ajuns sa se creada ca serpii locuiesc in subteran, in lumile intunecate. Acest animal lunar a devenit simbolul puterii transformative a energiei feminine. Asociat cu Luna si cu misterele ei intunecate, in timp va fi privit drept personificarea maleficului si a tentatiei. Etapa intunecata a Lunii a fost asociata lumii subterane, iar zeitatile/spiritele Lunii intunecate erau reprezentate de multe ori sub forma de serpi sau avand serpi in par. In India, sarpele, sub forma energiei kundalini din chakra sexuala de la baza coloanei vertebrale, simbolizeaza puterea de regerare a lunii intunecate prin participare la misterele sexuale. Darul inspiratiei, al profetiei si divinatiei se credea ca vin de la luna intunecata, si ca era transportat de serpi al caror venin era folosit pentru a induce stari vizionare si transcedentale. De asemenea se credea ca sarpele revela oamenilor virtutile elevatoare ale bauturii soma, care continea inspiratia Lunii intunecate. In unele mituri, soma, carora zeii ii datorau intelepciunea si nemurirea, se extragea din miticul arbore al Lunii. Se mai spune si ca Lilith l-a fermecat pe Sarpe sa-i imprumute forma sa, mit pe baza caruia Lilith ar fi pe veci legata de aceasta forma. Aceasta este nasterea ideii sarpelui erect cu chip de femeie, asa cum apare ilustrat in bibliile vechi sau in Capela Sixtina a lui Michelangelo.

Facand corelarea dintre cele 29 de zile ale ciclului lunar si cele 29 de zile ale menstruatiei feminine, anticii au presupus ca Luna este feminina si au personificat-o drept Marea Zeita. Zeita Luna, in faza ei luminoasa, vizibila, daruia viata si aducea fertilitate; in faza intunecata intrupa puterile distructive ale naturii si finalul unui ciclu de existenta. Pt omul modern, rational, o zeitate poate fi sau buna sau malefica, dar nu amandoua simultan. Insa pentru adoratorii Zeitei Luna nu exista nici o contradictie in natura ei duala. Si lumina, si intunericul, si creatia, si distrugerea erau privite drept aspecte esentiale ale proceselor vietii. Ca Mare Zeita, ea simboliza marele mister al vietii si al mortii, fiind matricea fertila din care se nastea totul si unde se resorbea totul.

In jurul mileniului III i.Ch., odata cu aparitia triburilor patriarhale care venerau zei solari, cultul zeitei sufera tulburari semnificative. La sfarsitul neoliticului si inceputul epocii bronzului, valuri de triburi proto-indo-europene din nordul Europei si Asia centrala patrund in Europa vestica. Ei aveau pielea alba, erau nomazi, razboinici, calareau cai si luptau cu arme de bronz. Venerau un Zeu Tata care venea din ceruri. Dovezile arheologice arata ca in perioada care a urmat acestei coliziuni intre doua credinte, au aparut rupturi, invazii si catastrofe naturale care au dus la distrugerea pe scara larga a culturilor neolitice din Europa si Asia Mica.

In jurul mileniului III i.Ch. polul nord celest era steaua Alpha Draconis (analogie dragon/sarpe - zeita) iar punctul vernal se gasea in Taur. Aceasta era perioada culminanta a neoliticului, cand Zeita era figura guvernatoare principala. In jurul anului 2300 i.Ch.. punctul vernal s-a mutat din Taur in Berbec, deci a trecut dintr-un semn de polaritate feminina guvernat de Venus si unde Luna se gaseste in exaltare catre un semn de polaritate masculina guvernat de Marte si unde Soarele se gaseste in exaltare. In era Taurului (cca 4200-2300) se adulau vaca sfanta si vitelul (analogie si cu forma coarnelor vacii care amintesc de Luna), a inceput practicarea agriculturii, omul s-a sedentarizat. Evenimentul mutarii punctului vernal din Taur in Berbec este marcat in Vechiul Testament de experienta revelatorie a lui Moise pe munte; acesta a coborat apoi, a sunat cornul de taur si a poclamat noua lege, totodata interzicand cultul Vitelului de Aur. In era care a urmat, venerarea Lunii a fost inlocuita de venerarea Soarelui (Mithra, Apollo, Ra). De la mentalitatea pacifista, agrara, matriarhala a Taurului, s-a trecut la aceea razboinica, nomada, patriarhala a Berbecului. Reevaluand istoria umanitatii si felul in care a fost inlaturat cultul Zeitei, exista astazi tendinta de a condamna acest proces si de a cauta reinstaurarea drepturilor pierdute ale Zeitei, care ar duce la reinstalarea armoniei la nivel planetar, insa pentru a putea reusi este necesar ca femeia sa renunte la atitudinea incriminatorie. In inima Zeitei totul este vazut si iubit in mod egal, acceptat, inteles, iertat.

Odata cu noua cultura, Marea Zeita, Mama Universului si a intregii creatii, este inlocuita de Marele Zeu, Tatal Universului si al intregii omeniri: de la Tiamat la Marduk, de la Gaia la Uranus, de la Innana la Dumuzi. Femeia celesta va capata ulterior un rol secundar ca importanta, devenind mama Zeului precum Isis, mama lui Horus, sau Maria, mama lui Isus. De asemenea patronajul masculin asupra ei devine evident odata cu nasterea Evei din coasta lui Adam; de asemenea zeitele au fost nevoite sa accepte zei ca soti, cum ar fi Hera si Zeus, Isis si Osiris. Casatoriile fortate dintre preotesele Zeitei si capeteniile triburilor patriarhale au dus la distrugerea liniei matriliniare si la transmiterea sangelui regal pe linie paterna. Mai tarziu imaginea feminina s-a transformat, zeitatea feminina devenind din sotie fiica Zeului, simbol ce poate fi gasit in nasterea Atenei din capul lui Zeus. Victoria finala a acestei miscari poate fi gasita in miturile indo-europene ale rebeliunii, care abunda de imagini ale eroilor solari care ucid in lupta dragoni si serpi (sarpele ca simbol al vechii religii a Zeitei). Fiii Gaiei, serpii Typhon si Python, sunt ucisi de Zeus si de Apollo, zeul Soare. Marduk isi ucide mama, pe Tiamat (dragon), Perseus o decapiteaza pe Medusa (gorgona cu serpi in par) iar Yahweh dintruge sarpele-monstru Leviathan.

Miscarea culmineaza cu iudaismul, crestinismul, islamismul. In mentalitatea umanitatii a intervenit o polarizare intre zeii masculini, care veneau de sus, aducatorii luminii, si zeitatile feminine, care isi aveau lacasul in pesteri si in pamant. Lumina a devenit sinonima binelui, intunericul raului. Imaginea Zeitei s-a distorsionat atat pana la a deveni, dintr-o mama plina de bunatate, sursa si suport pentru viata, un simbol asociat cu fortele intunecate ale raului, iar femeile, manifestari pamantesti ale Zeitei, au inceput a fi considerate impure, malefice, vinovate de pacatul originar si deci supuse pedepsei. Astfel in multe culturi ele au devenit proprietatea barbatilor si a tatilor lor. Femeile care aveau contacte sexuale in afara casatoriei (monogame) periclitau transmiterea liniei de sange si de aceeau erau ostracizate si ucise.

Conciliul papal de la Constantinopole, din secolul V, a inlaturat conceptul de reincarnare si de reinnoire ciclica, atribute semnificative in cultul Zeitei. Inchizitia a dus razboaie interminabile pentru a elimina pe toti cei care au continuat sa-si aminteasca, sa practice si sa transmita mai departe vechea religie. Matriarhatul si amintirea venerarii Zeitei au fost aruncate in intunericul preistoriei si in ceata ignoantei. Ramasite ale vechilor invataturi matriarhale mai pot fi gasite in religiile de mistere ale cultelor Demetrei in Grecia, Isis in Egipt, Kali in India, Cybele in Asia Mica si ale vrajitoarelor si zanelor din vechea Europa.


Noua religie monoteista a patriarhatului este condusa de un Tata celest, spirit masculin, care guverneaza singur cu suprematie atat in ceruri cat si pe pamant. Femeia incapsuleaza de acum doua aspecte: fecioara si mama, cea care da nastere Fiului prin sfanta si imaculata conceptie (in absenta actului sexual). Sexualitatea feminina a ajuns sa fie acceptata numai in scopul procreerii si continuitatii rasei. Cel de-al treilea aspect al zeitei, cel intunecat, care aduce moartea si regenerarea, a fost inlaturat, iar omenirea a pierdut din vedere rolul sexualitatii si al mortii ca aspecte intrinseci ale regenerarii care se petrece in timpul fazei intunecate ale procesului ciclic al existentei, iar orice credinta care aduce in discutie principiul ciclicitatii a fost condamnat drept erezie. Crestinismul a cucerit moartea cu promisiunea vietii vesnice (nu ciclice) in Paradis si asta numai prin acceptarea Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, cei de alte credinte fiind sortiti pieirii. Moartea a capatat proportii si calitati infricosatoare pentru noul om.

Adevarata natura a Marii Zeite, care aducea atat moartea cat si renasterea, a fost distorsionata, reprimata si negata timp de mii de ani, fiind conceptualizata drept malefica iar invataturile ei legate de intuneric, sex si moarte fiind temute si respinse. Literatura mitica abunda cu imagini ale Zeitei cu imagine malefica: Nemesis, Circe, Medusa, Hecate, Kali, Lilith si altele. Ca urmare a respingerii partii feminine intunecate, umbra din constiinta colectiva s-a dezvoltat foarte mult. Raul a ajuns sa fie considerat o realitate absoluta si substantiala. Utilizarea descriptiva a raului modern implica o judecata morala. Umbra reprezinta ceea ce nu ne place la noi insine, ceea ce consideram a fi periculos, rusinos, amenintator, neadecvat, si ce nu acceptam ca exista in noi ca urmare a educatiei si culturii din care facem parte. Umbra este reprimarea acestor continuturi indezirabile si migrarea lor catre inconstient. Atunci cand nu acceptam si respingem aspecte ale personalitatii noastre, acestea devin distorsionate si ne otravesc psihicul, intunecand lentila prin care privim lumea. Viziunea noastra despre lume, despre noi insine si despre ceilalti este puternic colorata de aceste otravuri pe care ni le administram singuri.

In perioadele noastre de cel mai mare stress, umbra poate erupe din inconstient cu furie si violenta; psihicul nostru nu mai poate face fata reprimarii si erupe. Demonii nostri interiori, atat masculini cat si feminini, erup in egoism, furie, rusine, invinovatire, dezamagire. Umbra, distorsionata datorita reprimarii, ia control asupra personalitatii noastre si eul constient pierde controlul. Desi putem fi socati si inspaimantati de ceea ce iese din noi, totusi ne simtim fara putere in fata a ceea ce se intampla. Cand umbra este activata si suntem fortati sa luam la cunostinta de partile ascunse ale personalitatii noastre, avem tendinta de a izola evenimentul si a spune “nu stiu ce m-a apucat, eu nu sunt asa”, izoland evenimentul drept ca o izbucnire care nu ne este caracteristica si care nu se va mai produce niciodata. Este o atitudine care ne va indeparta de vindecare, caci este o ocazie minunata de a invata si a accepta adevarata natura a resorturilor noastre inconstiente. Ce trebuie sa intelegem este ca aceste continuturi nu sunt intrinsec rele dar, datorita conditionarilor si presiunilor culturale, au dobandit efecte distructive prin negare si reprimare, indepartandu-ne de Unitate in toate aspectele ei.

Umbra reprimata devine proiectata asupra celorlalti, asupra exteriorului nostru, si ajungem sa percepem lumea prin intermediul filtrului emotiilor si gandurilor noastre negative. Aceste aspecte refulate/negate devin oamenii care abuzeaza de noi, violatorii, teroristii, distrugatorii, toti cei care ne provoaca suferinta, cei pe care ii atragem prin trairile noastre, pe care le catalizam si le proiectam asupra altora.

Societatea proiecteaza prejudecati impotriva oamenilor de culoare, evreilor, homosexualilor, vrajitoarelor, teroristilor, cautand mereu un tap ispasitor. Marea Zeita si invataturile sale intrupeaza acum umbra feminina colectiva a patriarhatului, care o priveste drept dusmanul ce trebuie distrus. Acest tipar de reprimare si proiectie a dus la demonizarea Marii Zeite in perioada Evului Mediu cand, conform surselor, 9 milioane de femei au fost arse pe rug ca vrajitoare. Este important de stiut ca umbra este aproape intotdeauna inconstienta iar ratiunea si bunele intentii nu vor putea inlatura aceste parti neplacute ale personalitatilor noastre; trebuie sa devenim constienti de partile intunecate din noi pentru a reusi sa ne acceptam pe noi insine si pe altii, iar pentru acest lucru este necesara multa munca in interiorul nostru. Insa cu cat vom fi mai rigizi, cu atat umbra va avea o mai mare forta. De asemenea in societatile cele mai restrictive si mai rigide, umbra colectiva este cea mai mare.

Amintirea Zeitei a facut ca tiparele sexuale rigide ale patriarhatului sa transforme femeia care isi exprima pasiunea intr-o seducatoare, ostracizata drept femeie usoara, nimfomana si castratoare. Din teama lor de moarte, oamenii au facut din inteleapta Zeita o creatura a raului. Astazi, sexualitatea Zeitei este considerata taboo in cultura noastra. Femeile sunt invatate sa le fie rusine de dorintele lor sexuale primare, sa considere ca sangele lor menstrual este murdar si dezgustator. Sarpele, ca simbol al puterii sexualitatii feminine, este urat pentru ca a dus la izgonirea din Eden si este identificat cu femeia care, prin intermediul sexualitatii, tenteaza, seduce si apoi duce la pieire pe barbat. Intr-o societate care se teme si respinge atat sexualitatea cat si moartea, proliferarea bolilor letale cu transmitere sexuala a crescut catastrofal de mult.

Este necesar sa ne revizuim complet atitudinea fata de intuneric si totodata fata de moarte. Zeita ne invata sa intelegem moartea nu ca pe ceva final si absolut, ci ca facand parte din ciclul nesfarsit al vietii care se regenereaza la nesfarsit. Vom putea, astfel, sa ne sustragem din toate structurile politice si religioase care subjuga lumea printr-o singura unealta: frica de moarte.

Trebuie sa intelegem ca intunericul si decaderea sunt etape necesare in ciclul existentei si ca pregatesc terenul pentru o noua renastere. In timpul fazei intunecate a energiei feminine din timpul patriarhatului, principiul feminin al Zeitei s-a aflat intr-un somn adanc care sa o ajute la distilarea intelepciunii ciclului respectiv si nasterea unei noi seminte. In legendele grecilor, Hera se ascundea periodic in timpul fazei intunecate a Lunii, se invesmanta in haine cernite si indeplinea rituri secrete si misterioase care sa-i redea virginitatea. Odata cu Luna Noua, ea revenea ca Anandos – Zeita care se reintorcea la oamenii sai si la sot ca mireasa virgina. In ultimele cinci mii de ani de disparitie, Zeita si-a pregatit renasterea, regenerarea, revitalizarea. A accepta ciclul natural al Zeitei inseamna a nu mai avea atitudini de cenzura in legatura cu ceea ce consideram ca este gresit, rau, si sa ne reamintim ca moartea continuturilor vechi reprezinta promisiunea unei renasteri si a unei reimprospatari.